Mă numesc Zăpădică. Am venit pe lume acum două zile. Am fost creat de un copilaş pe nume Mihai. El a depus tot efortul pentru ca eu să fiu foarte frumos.
Mihai este un pic supărat, pentru că nu are fraţi, nici surori. Ȋntr-o zi frumoasă, s-a gândit să-şi facă propriul frate. M-a creat pe mine şi uite-mă în curtea lui. Vine în fiecare dimineaţă pentru a mă vedea. Când se întoarce de la şcoală stă cu mine cinci minute şi îmi povesteşte ce a făcut în ziua respectivă. Azi, soarele a fost cam rău cu mine şi m-a topit un pic. De acum, Mihai vede că eu plec de pe această lume. Mă topesc încet-încet... Ȋn privirea lui se vede o mare tristeţe că va rămâne singur.
Am început a plânge, fiecare lacrimă a mea cade pe pământul dezgheţat. Ȋntr-o oră a rămas din mine doar fularul lui Mihai. Eu am murit, iar copilul încă nu a observat că nu mai sunt. Ȋl privesc din cer de lângă Moş Crăciun!
Mihai se uită pe geam şi izbucneşte în plâns. Mama îi pune mâna pe umăr şi-i explică ce s-a întâmplat. Dar îi dă şi o veste bună: peste câteva luni va veni pe lume un frate. Mihai râde, dar sufletul îl doare că a pierdut un prieten. Zăpădică a promis însă că va veni mereu în visele lui.
Chiar dacă un prieten pleacă de lângă tine, el va rămâne mereu acolo unde este mai important: în inima ta!
Ana-Maria Iacoban
cl. a VIII-a
Şcoala cu clasele I-VIII Comăneşti
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu