luni, 28 februarie 2011
De la o generaţie la alta
joi, 24 februarie 2011
A scrie despre iubire
miercuri, 23 februarie 2011
INVITAŢIE LA BULGĂREALĂ
marți, 15 februarie 2011
Jurnal de cerc: IMPRESII de Iliuţă
E după - amiază. Am întâlnire. Cu cine? Unde? Cu domnişoara profesoară de limba şi literatura română şi colegii talentaţi în ale cititului. La şcoală. Ajung.
Tema: Lectura şi interpretarea unui fragment din Cititorul din peşteră de Rui Zink.
Începe domnişoara profesoară. Da, e o adevărată plăcere să o asculţi, ea face să pară o joacă cititul oricărui text. Mă uit atent la buzele ei să văd cum face de citeşte aşa bine, cum îşi reglează respiraţia de are inflexiunile alea în glas de mare orator de mă lasă cu gura căscată. Repede îmi dau seama că nu-i totul de la buze, ci intervine foarte mult şi gândirea.
Continuă cititul colegii mei cu poticneli, parcă urcau un munte, alunecă, dar nu se dau bătuţi. Citesc şi eu repede, dar n-am prea înţeles ce-am citit, deoarece am fost atent mai mult să nu greşesc. Totuşi, nişte fraze mi-au atras atenţia şi din curiozitate acasă am citit întreg romanul, l-am citit în ritmul meu şi chiar am extras nişte cugetări ce mi-au plăcut mai mult.
Povestea, pe scurt: eroul, un mic pungaş de stradă, ajunge pe corabia unor piraţi care se află în căutarea monstrului fioros numit Anibal Lector. După o furtună, eroul se trezeşte în peştera monstrului, care arăta ca o gorilă uriaşă, a cărui singură plăcere era cititul. Anibal l-a transformat pe băiat într-un împătimit al cititului, la început de frica morţii, apoi începând să-i placă. Într-un final, marele cititor e capturat, adus în mijlocul civilizaţiei şi închis. Băiatul îl eliberează, iar Anibal dispare, lăsând în urmă povestea.
Cartea se adresează în special celor "certaţi" cu lectura de obicei, cărora le înfăţişează lumea cărţilor într-un mod accesibil şi atractiv.
Mi-au plăcut următoarele fragmente:
„ — Să înţelegi nu-i cel mai important. Tu înţelegi fetele?
— Nu, am admis.
— Asta nu te împiedică să le găseşti interesante, nu-i aşa?”
„— Imoral? Imoral e să le faci celorlalţi ce nu vrei să ţi se facă ţie.”
„ — Uite, fluieră cartea, să vezi dacă vine la tine.
Nici n-am încercat să fluier. Mă căiam deja că deschisesem gura.
— Nu vine la noi, nu-i aşa? Asta-i viaţa, aşa-s lucrurile bune din viaţă. Noi trebuie să facem un pas, lucrurile nu vin la noi de la sine”
”— Să spunem că, la fel ca în dragoste, lectura e o întâlnire între două persoane imperfecte care se pot completa la perfecţie.”
„— Cititul înseamnă să faci lucrurile să se întâmple în capul tău. Nu stai să te zgâieşti la un perete vorbitor!”
„— Dar am avut timp şi răbdare. Timp şi răbdare, două lucruri care, împreună, fac aproape cât inteligenţa.”
vineri, 11 februarie 2011
Din nou câştigători
Pe data de 8 februarie a fost sărbătorită Ziua Sigurantei pe Internet 2011. În cadrul concursului Este mai mult decat un joc, este viata ta organizat de echipa sigur.info cu această ocazie, am avut ocazia să ne exprimăm talentul, dar şi seriozitatea cu privire la impactul pe care îl are lumea virtuală asupra elevilor de toate vârstele.
joi, 10 februarie 2011
Sprint vioi
"Stele în cer"
Prima activitate a cerchiştilor pe semestrul al II-lea
Povestea se numea: ,,Cartea care mirosea urât’’. A fost foarte frumoasă. Era vorba despre o carte ce mirosea foarte urat, cum s-ar spune, ca un sconcs... Dar după mine, am spus-o şi la cerc la ora de la cerc, ,,,Nu judeca o carte după coperţile ei!!! Ea pe dinafara poate fi urâtă să nu îţi placă, dar în interior ce scrie poate fi foarte frumos, poate să se ascundă multe poveşti, poezii frumoase.’’
Mai era vorba despre faptul că acea carte vedea, adică mai pe scurt avea inima sa, am spus eu, adică avea viaţă şi simţea durerea. Ea, când era respinsă, începea să miroase foarte îngrozitor, dar într-o zi întâlni o fetiţă ce aprecia acea carte. Se împrieteniseră una cu alta foarte repede, dar acea fetiță mai avea o surioară geamănă total altfel. Prima fetiță era ordonată, cuminte, iar sora ei era foarte dezordonată şi când găsi acea carte a văzut că miroase urât şi-i rupse nişte foi. Carte acum o respingea şi pe fata cea bună, pentru că ea nu ştia că de fapt era sora ei geamănă. Până la urmă a aflat că de fapt ea mai avea o soră.
Acum mai spun încă o dată:, ,NU JUDECAȚI O CARTE DUPĂ COPERTA EI, după acele coperte se pot ascunde multe lucruri pe care nu le cunoașteți şi pot fi foarte frumoase!”. După ce am citit şi am povestit textul, am început un joc cu întrebări care a fost foarte amuzant.
Această oră mi-a plăcut cel mai mult deoarece era povestea ,,Cartea care mirosea urât’’. O voi ţine minte toată viaţa şi dacă voi avea posibilitatea o voi citi de mai multe ori şi desigur o voi povesti la caietul meu de lectura. Le spun şi celorlalți prieteni ca să citească această poveste, fiindcă le va plăcea cu siguranță.
Cam atât a fost pe ziua de azi! Bine, am plecat! Bye,bye,bye! Te pup!
(SOFIAN ANDREEA-FEVRONIA, clasa a VI-a)