Dorinţa de Crăciun

Iubesc anotimpul iarna, iar iarna mă iubeşte pe mine. Cele mai frumoase amintiri şi sentimente sunt acele clipe petrecute alături de familie iarna, când toţi ne adunam alaturi de mama şi tata pentru a le povesti ce am mai făcut în momentele când ei nu au fost lângă noi. Ȋn fiecare an am trimis o scrisoare adresată lui Moş Crăciun. El ştie mereu faptele mele bune şi cele rele. El este un mesager a lui Dumnezeu care ne aduce darurile pe care noi le-am scris, bineînţeles dacă am fost cuminţi, am făcut fapte bune, am ascultat pe mama şi pe tata, am învăţat bine la şcoală şi am ascultat cu multă atenţie vorbele profesorilor. Acestea sunt puţine cerinţe ce trebuie îndeplinite ca să poţi avea parte de un cadou. Acest cadou nu constă mereu în obiecte. Un cadou poate fi un gram de sănătate în plus ţie sau familiei tale, fericire, iubire şi înţelegere în casă.

Eu în acest an m-am făcut mare şi am socotit că nu mai este nevoie să-mi aducă jucării, dulciuri, haine. Renunţ la toate acestea pentru fericirea mea, dar şi pentru fericirea lumii întregi. De la o vreme observ cum oamenii din jurul meu s-au făcut tot mai răi şi mai invidioşi unul pe celălalt. Mă doare acest lucru, deoarece Dumnezeu vrea să ne iubim unul pe altul, dar noi nu facem cum vrea EL şi Ȋl vom supăra. Ne facem prea mult rău, ne distrugem prin fapte necuviincioase care se ivesc la fiecare pas. Poate ar trebuie să recunoaştem că suntem răi. A recunoaşte acest lucru nu este o ruşine, ci primul pas spre îndreptare. Eu vreau de la Moş Crăciun iubire între popoare, ţări, oameni, copii şi între părinţi. Renunţ la toate darurile mele pentru acestea. Ştiu poate că nu e suficient, dar promit că voi fi mai bună, voi spune mereu adevărul şi voi respecta pentru a fi respectată. Sper ca aceasta dorinţă să se îndeplinească!

Ana Maria Iacoban
Clasa a VIII-a
Şcoala cu clasele I-VIII Comăneşti