Viorica a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu şi de a împărtăşi parte din gândurile dumneaei cu cititorii acestui blog şcolar.Liliana Mihalachi (L.M.): Doamna profesoară Cuşnir, în prag de pensie, cu ce gânduri părăsiţi şcoala noastră?
Cuşnir Viorica (C.V.): Îmi închei activitatea la catedră, deşi, spiritual, mă simt încă tânără şi utilă în meseria pe care mi-am făcut-o cum am ştiut mai bine.
L.M.: De câţi ani predaţi şi la câte şcoli aţi activat?
C.V.: Mi-am început activitatea la 1 septembrie 1972 şi am o vechime de 37 de ani, din care 3 ani la Şcoala Draxini-Băluşeni, jud. Botoşani şi 34 de ani la Şcoala Comăneşti, jud. Suceava.
L.M.: Ce v-a motivat în profesia dumneavoastră timp de atâţia ani?
C.V.: În întreaga mea cariară am ştiut (am simţit) că ceea ce fac eu are valoare. Pentru mine există un singur mod de a convinge pe cineva să facă lucrul respectiv; acesta mi-a fost terenul pe care mi-am motivat toate generaţiile de elevi folosind forţa entuziasmului ce mă caracterizează şi respectându-le demnitatea.
L.M.: Ce recomandări aveţi pentru profesorii tineri?
C.V.: Colegilor mai tineri le-aş recomanda să înveţe cum să treacă de la nemulţumire la satisfacţie, de la acea apatie la implicare, să privească lucrurile din perspectiva celor din jurul lor şi să devină sincer interesaţi de identificarea propriilor calităţi.
L.M.:Vorbiţi-ne puţin despre generaţiile de copii pe care le-aţi avut până acum.
C.V.: Pornind de la premisa că educaţia face schimbări la nivel individual, grupal sau social, am căutat să adopt un comportament care să favorizeze, nu să blocheze schimbările pe care mi le doream în domeniul cunoaşterii, atitudinilor şi comportamentului elevilor. Urmărind evoluţia şcolară şi profesională a generaţiilor de elevi, pot aprecia că nu mi-a fost înşelată încrederea în posibilităţile fiecăruia de a progesa, chiar dacă în ritm propriu, în domenii şi niveluri de realizare diferite; foştii mei elevi şi-au afirmat şi confirmat valoarea morală şi profesională.
L.M.: Cum apreciaţi evoluţia sistemului de învăţământ românesc? Credeţi că putem intra în competiţie cu şcolile din Europa?
C.V.: Învăţământul românesc a intrat într-o fază calitativă care încearcă să abordeze din perspectiva unei paradigme integratoare problemele esenţiale ale trecerii spre un sistem educaţional modern, comparabil cucel al ţărilor cu un învăţământ evoluat. În domeniul educaţiei prin diferite obiecte de studiu, în general, prin geografie sau istorie, în special, există un interes deosebit pentru abordarea unor probleme de dimensiuni educaţionale cum ar fi: dimensiunea globală, dimensiunea europeană, dimensiunea naţională, dimensiunea culturală etc. Cu toate disfuncţiile existente, consider că şcoala românească poate face faţă în competiţie cu şcolile europene.
L.M.: Aveţi vreun dicton, maximă sau idee după care v-aţi călăuzit în profesie?
C.V.: Da! În profesie m-am călăuzit după maxima "Meseria se face, nu se prestează!"
L.M.: Care apreciaţi că este cea mai importantă realizare din cariera dumneavoastră didactică?
C.V.: Marea satisfacţie pe care am avut-o în carieră este că am avut ocazia să formez elevilor mei un sistem de valori care să le orienteze comportamentul şi cariera, să le ofer standarde la înălţimea cărora să trăiască. I-am învăţat să nu înlocuiască exigenţa cu trimiterea în derizoriu şi să aibă încredere că valoarea învinge baricadele timpului.
L.M.: Aveţi vreun sfat pentru elevii de astăzi?
C.V.: Îmi sfătuiesc elevii să considere învăţătura ca fiind cheia cu care vor putea descuia porţile unui viitor neprevăzut dar incitant, să se împace cu ideea că nicio slujbă nu mai este comodă sau sigură şi să ştie că primul pas spre succes este identificarea propriilor calităţi.
L.M.: Dacă aţi mai avea ocazia să va alegeţi profesia încă o dată, aţi mai vrea să fiţi profesor?
C.V.: Dacă astăzi aş fi pusă în situaţia de a opta pentru o viitoare profesie, sigur aş alege meseria de profesor; numai aşa mi-am realizat dorinţa sinceră de a învăţa cum să valorific cele mai importante elemente din viaţa mea personală şi profesională--oamenii.
Interviu şi fotografii: prof. Liliana Mihalachi
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu