Textul „Ieșirea” scris de Ioana Nicolae aparține viitorului, timpului îndepărtat al omenirii, unde trăiesc persoanele care au cu totul altă formă decât în prezent. În Celo, toţi oamenii sunt „fericiți”, deoarece „erorile” sunt găsite la timp şi şterse.
Într-o lume perfectă, fără impurităţi, toţi trăiesc fără trecut, iar dacă cumva greşesc, chiar fără viitor.
Acolo, erorile sunt de fapt adevărul către ceva ce nu trebuie descoperit, către ceva secret, un lucru ce ar aduce prea mult la dezvoltarea unui IT, IG sau a altor persoane. Dacă ele descoperă ceva, le sunt şterse toate amintirile, nu mai au memorie şi nici trecut.
Aşa s-a întâmplat şi cu Sumer, personajul principal, care înainte era un IC, dar fusese şters fiindcă fusese o eroare. Oricum, ştim că înainte de a fi şters, Sumer învățase alfabetul, iar după „curăţare” aproape că-l uitase şi de aceea încearcă să îl recupereze. Sumer primeşte un loc de munca în Seră, unde scrie alfabetul pe coaja greu de procurat. Lui îi trebuie încă trei rotaţii de lună pentru a-l termina.
Zora, prietena lui, se chinuieşte pentru a învăţa şi ea alfabetul, cu toate că voinţa de a trăi îi impune acest lucru. Aflase că şi ea va fi ştearsă, dar îşi doreşte să-şi păstreze funcţia pe care o are.
Într-un fragment rupt de restul textului, se spune că Sumer le-a arătat locuitorilor prima dată soarele, iar unii plângeau şi alții erau fericiţi. Lumea îi aclama pe cei doi, pe Zora şi pe Sumer, căci fără ei nu ar fi văzut soarele.
Acest text nu începe într-un loc anume, totuşi ne arată că într-o lume controlată de cei de sus, există şi persoane ca Sumer care pot descoperi întotdeauna adevărul.
Coşulianu Alexandra, CLASA A VI-A
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu