Acest blog a fost creat pentru a ilustra activitatea Şcolii cu clasele I-VIII Comăneşti (şcoală de centru) precum şi a Şcolii cu clasele I-VIII Humoreni, din structura primeia. Sper să se constituie şi ca o rampă de lansare pe internet a elevilor şi profesorilor noştri. Vă invit să ne cunoaşteţi şi să ne citiţi.
Privind în jur la şcolile şi grădiniţele care se laudă cu proiecte şi împliniri pe plan şcolar, nu am putut să nu observ proiectul minunat iniţiat de Grădiniţa cu program normal nr. 1 “Lumea copilăriei” din Gura-Humorului. Proiectul propus de această grădiniţă se numeşte “Să citim pentru mileniul III” şi este compus din mai multe acţiuni, care se vor derula de-a lungul întregului an şcolar 2009-2010.
La momentul actual, proiectul se află la activitatea nr. 5, “Un desen pentru o carte”, iar mai multe detalii puteţi afla şi pe http://nazdravanii.ning.com.
Prin amabilitatea doamnei educatoare Cobzuc Cristina, putem consulta acum întregul proiect. Cred că este un model pe care l-am puteam implementa cu succes în şcolile sau grădiniţele noastre.
Doresc sa înscriu acest mesaj în concursul “Pământul eşti TU!” (http://pamantulestitu.wordpress.com)lansat de către Ambasada Marii Britanii, reprezentanţii ONU în România şi British Council, dar, mai mult decât doresc ca acest mesaj să dea de gândit tuturor acelora care, în pragul secolului al XXI-lea, mai cred că acest Pământ este un dat veşnic acelaşi, o sursă inepuizabilă de orice ne dorim noi, un spaţiu în care vibraţiile noastre negative, ura, orgoliile alimentate atâtea veacuri, mândriile prosteşti, spiritul risipei nu-şi arată colţii. Pământul nostru a fost martor atâtor crime pe care le-am săvârşit împotriva lui, de la hârtiile aruncate la colţuri de stradă la exploziile nucleare, de la becurile aprinse în plină zi la bomba atomică. Nu ştiu cât ne mai suportă şi nici nu ştiu cât îl vom mai suporta noi când, la capătul puterilor, răzbunarea lui nu va fi una voită, ci una impusă, forţată de propria noastră neglijenţă.
Concursul constă în răspunsul la întrebarea: “Dacă ai fi Pământul pentru o zi, ce ai vrea să transmiţi oamenilor?”.
Iată ce aş dori să transmit eu prin intermediul unei poezii scrise acum ceva vreme:
Vezi, anii ne-au înrăit prea tare, inimile ne-au intrat în zodia morţii, oaspeţi nepoftiţi ne suntem nouă înşine; tu cu tine, eu cu mine, ceilalţi cu ei înşişi, fiecare în parte cu un os de ros şi o lume de cucerit.
Zilele au devenit spaime învăluite în sarcasm, clipele îşi abandonează mântuirea în faţa lumii, ce am făcut eu pentru lumea asta, ce ai făcut tu, ce cărare trebuia umblată împreună şi noi am rătăcit-o de unii singuri?
Azi, oarbă se naşte lumina în ochii copiilor noştri, le lăsăm credinţe moarte în grijă şi-i învăţăm să nu mai fie copii. Anii ne-au înrăit prea tare, soarele s-a înroşit de prea multă vreme în orizont...
Iată, cum am promis, al doilea set de materiale pentru profesorii de limba engleză, materiale primite de la The Lake School of English din Oxford (Anglia), în urma parcurgerii unui curs de pregătire prin intermediul programului sectorial Comenius din cadrul programului “Ȋnvăţare pe tot parcursul vieţii” al Comisiei Europene.
Cum am mai menţionat în unul dintre posturile trecute, în perioada 19-30 ianuarie 2009 am beneficiat de o mobilitate individuală în Anglia la The Lake School of English din Oxford prin intermediul programului sectorial Comenius din cadrul programului “Învăţare pe tot parcursul vieţii” al Comisiei Europene.
M-am întors în ţară cu mult entuziasm dar şi cu multe materiale şi metode noi de predare, pe care le-am aplicat şi voi continua să le aplic în cadrul lecţiilor mele de limba engleză.
Pentru colegii mei care nu au acces la un astfel de curs, iată câteva materiale spre folosire. Ne-au fost oferite de profesorii noştri de la The Lake School of English din Oxford şi pot fi folosite la clasă cu rezultate excelente pentru că sunt practice şi antrenante.
Ziua de sâmbătă, 14 noiembrie, a fost una plină de evenimente pentru elevii (şi părinţii) elevilor de gimnaziu de la Şcoala cu clasele I-VIII Comăneşti. Pe agenda zilei am avut două evenimente importante:
- diseminare în cadrul proiectului Comenius multilateral pe şcoală “Heritage of Generations” (“Moştenirea generaţiilor”) şi - Carnavalul măştilor de Halloween, organizat cu întârziere din cauza mobilităţii Comenius în Turcia la care au participat 13 elevi şi cadre didactice din şcoala noastră.
La diseminarea informaţiilor referitoare la proiectul nostru Comenius pe şcoală au contribuit elevii şi cadrele didactice participante la mobilităţile de până acum, coordonatoarea proiectului (subsemnata), doamna director Rodica Morar, alte cadre didactice care lucrează în proiect, precum şi o parte dintre părinţii elevilor.
Carnavalul măştilor de Halloween s-a dovedit un success şi anul acesta, elevii participând cu entuziasm şi creativitate la cele două concursuri de costume şi dovleci ciobiţi. De asemenea, elevele Adriana Straton şi Maria Grigorean din clasa a VII-a au pregătit scurte prezentări în engleză şi română despre această sărbătoare anglo-saxonă.
Pentru că acest carnival este deja tradiţie în şcoală şi în comunitate, ne-am bucurat să îi avem alături şi pe o parte dintre elevii fostei clase a VIII-a de anul trecut.
Felicitări tuturor şi mulţumiri domnilor profesori care m-au sprijinit în această activitate!
Ȋn perioada 30 octombrie-4 noiembrie anul curent, un grup de cinci profesori şi opt elevi ai Şcolii cu clasele I-VIII Comăneşti (şi Humoreni) au participat la cea de-a treia vizită de lucru din cadrul proiectului Comenius multilateral “Heritage of Generations” (“Moştenirea generaţiilor) al şcolii noastre, realizat în urma obţinerii unei finanţări prin programul sectorial Comenius al Programului de Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii al Comisiei Europene.
Vizita a avut loc în Karaman (Turcia), la Zübeyde Hanım İlköğretim Okulu şi a fost un succes din toate punctele de vedere. Generozitatea, seriozitatea şi ospitalitatea gazdelor noastre, elevi şi profesori, ne-au făcut să ne simţim ca acasă şi în acelaşi timp să cunoaştem o altă cultură cu care nu avem ocazia să luăm contact în fiecare zi.
Localitatea Karaman se afla în partea asiatică a Turciei, nu departe de cunoscutul oraş Konya, faimos pentru muzeul în care se află mormântul filozofului şi teologului Mevlana.
Pe lângă întâlnirile de lucru, care s-au fructificat în definitivarea celui de-al doilea produs final al proiectului, şi anume o carte de tradiţii germane, româneşti şi turce, am avut ocazia să vizităm şcoala parteneră, să facem cunoştinţă cu profesorii, elevii şi parte din părinţii acestora din urmă. Deschiderea oficială a fost un moment de îmbinare a tradiţiilor turceşti—prezente din plin pe scenă—cu cele germane şi româneşti, întrucât fiecare şcoală a pregătit câte un moment relevant pentru tema proiectului nostru.
De asemenea, excursia organizată în Capadocia a avut scopul de a ne familiariza cu tradiţiile turceşti din cele mai vechi timpuri, într-un ţinut plin de amintiri ale trecutului. Capadocia este alcatuită dintr-un peisaj unic, în componenţa căruia intră peşteri, tuneluri şi sute de oraşe subterane săpate de hitiţi în urmă cu peste 3.000 de ani. Capadocia sau Kapadokya, după numele hitit care înseamnă “regiunea cailor frumoşi”, este un lăcaş al unor lumi apuse, pline de magie, un loc care ne surprinde nu numai prin straturile de lavă depuse într-un mod aparte de-a lungul vremurilor, ci şi prin veacurile de istorie care încă mai străbat până în prezent. Tot aici au fost construite primele mănăstiri creştine din lume.
Vizitarea oraşului Konya şi a câtorva obiective importante, printre care şi muzeul Mevlana, în care se află mormântul filosofului şi teologului anatolian Mevlana, ne-a impresionat în mod deosebit. Mevlana, unul dintre fondatorii sufismului, pentru care toată Turcia are un respect de nedescris, este transmiţătorul unui mesaj pacifist, promovând un Islam generos, tolerant şi plin de iubire, o imagine total diferită de ceea ce am văzut uneori transmis în presă. Iată şi cele şapte sfaturi ale lui Mevlana pe care ni le-au făcut cunoscute oaspeţii noştri:
Ȋn generozitate şi ajutor fii precum o apă curgătoare, Ȋn dragoste şi mărinimie fii precum soarele, Ȋn acoperirea greşelilor altora fii precum noaptea, Ȋn furie şi frustrare fii precum mortul, Ȋn modestie şi simplitate fii precum pământul, Ȋn toleranţă fii precum marea, Ori trăieşte aşa cum eşti, ori fii ceea ce arăţi a fi.
Şi iată şi un alt sfat al lui Mevlana pe care gazdele noastre din Turcia ni l-au pus la dispoziţie spre traducere şi luare aminte:
Vino iarăşi! Vino iarăşi, indiferent ce ai fi, Chiar de eşti necredincios, Adorator al focului sau idolatru; Uşa noastră nu este una a deznădejdii, Chiar dacă ţi-ai încălcat căinţa de o suta de ori, Vino, indiferent ce ai fi.
Vizita în Turcia a fost prin urmare pentru noi şi o întâlnire cu spiritualitatea turcă, adunată de-a lungul secolelor sub diverse forme şi moduri de manifestare. Dansul tradiţional al dervişilor rotitori, la care am asistat într-una dintre seri în Konya ne-a făcut să medităm asupra existenţei noastre şi a scopului nostru în viaţă. „Sema”, căci acesta este numele dansului dervişilor (urmaşi ai lui Mevlana), este un dans ritualic care are la bază obiceiurile, istoria, credinţa şi cultura turce. Când dansează, dervişii îşi întind braţele, palma dreaptă fiind îndreptată spre cer iar palma stângă spre pământ. Astfel, energia ce coboară de sus pătrunde în corp prin palma dreaptă, traversează trupul şi intră în pământ prin palma stângă. Şeicul care stă în mijlocul dervişilor care dansează simbolizează soarele iar dervişii planetele ce se rotesc în jurul său în sistemul solar Mevlana.
Le mulţumim gazdelor noastre şi echipei germane pentru momente de neuitat! Prin intermediul acestei vizite de lucru am reuşit să punem în evidenţă importanţa moştenirii tradiţionale pe care o avem de la strămoşii noştri şi, aşa cum ne propunem prin proiectul “Heritage of Generations” (“Moştenirea generaţiilor”), să o păstrăm şi reiterăm de fiecare dată când este posibil.
Concursul internaţional “E viaţa mea! EU decid!” organizat de Asociaţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului (AEPADO), având ca parteneri Ministerul Tineretului şi Sportului şi alte organizaţii din România, pe care l-am promovat şi eu prin intermediul acestui blog, a ajuns la finalul primei faze (votul publicului), cu rezultate neaşteptate pentru cei doi elevi ai şcolii noastre care au participat.
Elevele Sofian Raluca şi Iacoban Ana Maria din clasa a VIII-a, Şcoala cu clasele I-VIII Comăneşti, sub coordonarea subsemnatei, au obţinut o menţiune la concursul de motto-uri, respectiv o menţiune la concursul de motto-uri şi un premiul al III-lea la concursul de postere.
Amândouă se clasifică în faza a doua a concursului, şi anume jurizarea comisiei de specialitate.
Felicitări Ralucai şi Anei pentru performanţă şi mult success în faza a doua a concursului!
Mai multe date despre această iniţiativă deosebită găsiţi pe blogul proiectului: http://antidrog.blogpot.com.
Oriunde te întorci găseşti elevi care spun mândru că nu le place să citească. Păcat că nu îşi dau seama că de fapt nu ştiu ce să citească sau, altfel spus, încă nu au găsit cartea sufletului lor – cartea aceea care să le fie şi prieten şi părinte. Totuşi, există vreo scuză? Sigur că da – copiii zilelor noastre nu mai ştiu să îşi trăiască copilăria şi astfel se dovedesc neputincioşi în a pătrunde mrejele magice ale textului. În plus, prea puţine manuale oferă o soluţie: textele sunt triste, oferă anti-modele şi limbajul este steril, cu puţine excepţii în care este salvat de pitoresc. Şi totuşi cum să învăţăm o limbă literară din una pitorească? Atunci mai avem vreo soluţie? Sigur, să ne aducem copii mai aproape de universul magic, să vadă CARTEA DE DINCOLO DE CARTE.
Anul acesta, deja obişnuitul carnaval de Halloween a avut loc mai devreme la Şcoala cu clasele I-VIII din Humoreni din motive care nu au depins de organizatori.
Elevii clasei a VIII-a împreună cu subsemnata şi-au luat sarcina de a organiza acest eveniment, devenit deja tradiţie în şcoală. Pe lista de prezenţă s-au aflat elevii claselor V-VIII precum şi micii voinici de la gradiniţă, care au văzut pentru prima dată un astfel de carnival şi s-au minunat de costume şi dovlecii ciobiţi. Juriul pentru concursul de costume şi dovleci a fost constituit din doamnele profesoare Nistor Ileana, Nechita Magdalena, Păstrav Elena, doamna învăţătoare Mareş Antoanela şi doamna educatoare Rusu Veronica.
Pentru cei sceptici – Ce şi cum cu textul literar?
Trăim în lumea paradoxurilor - cu cât avem mai multă informaţie, cu atât citim mai puţine cărţi de bună calitate, iar pe măsură ce ne autoizolăm în lumea virtuală, fugim tocmai de ceea ce ne-a adus în pragul universului miraculos: CARTEA. Şi atunci care ar fi deosebirea esenţială dintre Internet şi acest obiect cultural? Pur şi simplu cartea a existat prima şi a fost o mişcare naturală să ia naştere sub o formă diferită, sinestezică după apariţia calculatorului. Astfel, trăsătura lor comună ţine de abandonarea fiinţei proprii în imaginar, în visare şi, de ce nu, într-o lucidă iluzie. În concluzie, din când în când putem să ne acordăm plăcerea de a ne reîntoarce la ceea ce a născut în noi primele speranţe în propria putere de a fi altfel, pe scurt, la CARTE.
Olimpiada judeţeană de limba engleză clasele VII-VIII
31
Octombrie
2009
Ȋn fiecare
unitate
şcolară
12
decembrie
2009
Şcoala nr. 4
Suceava, Şcoala cu cl. I-VIII nr. 3 Radauti, Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2 Vatra Dornei, Şcoala cu cl. I-VIII nr. 3“Mihail Sadoveanu” Falticeni, Şcoala cu cl. I-VIII nr. 4
C-lung Moldovenesc,
Şcoala cu cl. I-VIII nr. 1 Gura Humorului, Şcoala Petru Muşat Siret
Articol de Lucian Mîndruţă (publicat în Dilema Veche, Anul VI, nr.293 - 24 septembrie 2009)
-fragmente-
Lanţul e de aur, România nu mai ştim prea sigur ce mai e şi a cui. Realitatea demografică s-a schimbat brusc, ca o furtună sosită din senin. Suntem sub ocupaţie, dar nu se vede nici o armată. Suntem colonizaţi de o populaţie certăreaţă şi nesimţită, venită din nici o stepă, adusă de nici un avion. O populaţie care a evoluat în interiorul corpului naţional, ca fetuşii din Alien, şi care iese acum prin burtă, urlând din toţi bojocii: „Am avere, am valoare!”.
E ca şi cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o masină de mâl uman care acoperă încet-încet naţiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade şi a lui Nichita. Incubatoarele de incubuşi din cartierele periferice, fabricile de cetăţeni ale lui Ceauşescu, tradiţia celor 15 copii în sălaşele de nomazi, cine mai ştie? Lumea de pe stradă nu mai e cea pe care o ştiam din copilărie. Tata Ioane si Tanti Mimi, familie veche, cu casă în Cezar Bolliac, făcută la 1870, au lăsat în urmă un copil, care a mai făcut un copil, blond şi bucălat şi bine crescut, cu care mă jucam acum 40 de ani. Până la urmă, a plecat în străinătate, la studii şi nu s-a mai întors niciodată. La fel, jumătate din stradă: urmaşii burgheziei care a avut timp să dospească elite. În locul celor dispăruţi, au apărut rufele colorate întinse la uscat şi boxele scoase pe geam. În locul bunicii care ne spunea să nu scuipăm pe jos, s-a aşezat bunica ce-şi trimite nepoţii după băutură. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca şi cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam ca e bine si mai ales peste ce credeam ca e frumos. Cefele groase nu mai sunt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetăţeanul român, cu lanţul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se căzneşte să-i educe odrasla: „Bine, bre, crezi că eşti tu mai dăştept? Ia să văd ce maşină ai!”. Noul domn Goe nu mai e nici măcar simpatic: e viitor combinator şi dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreţi voi, în afară de viitorul ţării lui, care se va mulţumi, de la un punct, doar cu trecutul.
Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populaţia care ne înlocuieşte nu mai e nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău şi primitiv cu putinţă. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
(...)
Am fost o naţiune, devenim o sumă de triburi. Suntem o ţară ocupată de hoarde sosite din pântece de mame eroine. O ţară pusă la respect cu pumnul plin de tatuaje, o ţară în care fiul naiv şi sărac al ţăranului (câţi or mai fi aşa) îşi face educaţia din textele de pe Taraf TV şi meseria de la şuţii cu care se întâlneşte la Gara de Nord, când se dă jos din autobuz. Marginea lumii s-a răzbunat dând buzna în centru, pusă pe jaful identităţii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma, surprinşi că localnicii n-au puterea să lupte.
Ţara cea nouă, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strâns în muzee şi-n cărţi. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de română se poate retrage în privata din curte, unde îşi va îndeplini ultima menire, neprevăzuta de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele ramân să sfideze eternitatea. Cu ele nu poţi să te ştergi la fund.
De ceva ani buni se discută mereu despre măsurile pe care trebuie să le luăm şi care se vor lua în legătură cu iminentele schimbări climatice.
Până de mai curând însă aceste probleme păreau aspecte îndepărtate, care nu ni s-ar putea întâmpla, însă schimbarile de climă produse şi care se produc chiar sub ochii noştri ne dau un semnal de alarmă în privinţa a ceea ce trebuie să facem ACUM şi ÎN FIECARE LOCAŢIE în care trăim sau pe care o vizităm.
Potrivit experţilor, emisia gazelor cu efect de seră în urma activităţilor umane va cauza grave dereglări climatice, accentuând creşterea nivelului mării şi încălzirea globală. Valurile de caniculă, precipitaţiile violente, uraganele şi taifunurile sunt urmările directe ale încălzirii globale, de care omul este vinovat direct.
Tot potrivit experţilor, dacă în următorii 10 ani nu se vor reduce emisiile de gaze cu efect de seră, vor avea loc grave dezechilibre în natură.
Invelişul de gaze cu efect de seră care apare în mod natural în atmosferă are funcţia de a regulariza clima planetei. Încă de acum 250 de ani, emisiile de gaze cu efect de seră au transformat acest înveliş într-unul mai dens, procesul manifestându-se cu o rapiditate fără precedent, cauzând cea mai dramatică schimbare în compoziţia atmosferei din ultimele sute de ani.
Iată câteva măsuri împotriva schimbărilor climatice pe care fiecare dintre noi le poate aplica (sursa: http://o9atitudine.ro/info/mediu/economiseste):
- Reduceţi încălzirea. Reducerea temperaturii cu doar 1°C poate micşora factura de energie cu 5-10% şi reduce până la 300 kg de emisii de CO2 per gospodărie în fiecare an.
- Programaţi termostatul în aşa fel încât pe timpul nopţii sau când ieşiţi din casă, temperatura să se reducă, iar înainte de a vă trezi sau de a ajunge acasă, temperatura să revină la un nivel confortabil. Astfel, veţi putea obţine o reducere cu 7-15% a facturii de încălzire.
- Înlocuiţi geamurile simple cu geamuri duble. Această schimbare va necesita o investiţie iniţială, dar va reduce cu jumătate pierderile termice prin geamuri, iar pe termen lung investiţia va fi rentabilă. Dacă alegeţi vârful de gamă disponibil pe piaţă (cadru de lemn, geamuri duble cu emisii reduse, umplute cu argon), puteţi reduce pierderile termice cu 70%!
- Nu lăsaţi căldură să iasă din locuinţă pe o durată mai lungă de timp. Când aerisiţi, lăsaţi geamurile deschise doar câteva minute. Dacă lăsaţi o deschizătură cât de mică pe durata întregii zile, energia necesară încălzirii interioare pe durata a şase luni reci (o temperatură exterioară de 10°C sau mai puţin) va genera aproximativ o tonă de emisii de CO2.
- Izolaţi-vă bine casele. Pe termen lung, aceasta este una dintre cele mai eficiente metode de reducere a emisiilor de CO2 şi a economiei de energie. Pierderile termice prin pereţi, acoperiş şi podea reprezintă peste 50% din pierderile totale de căldură. Izolaţi rezervoarele de apă caldă, conductele sistemului de încălzire centrală, precum şi nişele din pereţi şi montaţi o folie de aluminiu în spatele radiatoarelor.
- Schimbaţi locul frigiderului sau al congelatorului - poziţionarea acestora în apropierea maşinii de gătit sau a boilerului determină un consum mai mare de energie decât dacă ar fi aşezate la distanţă de acestea. De exemplu, dacă le aşezaţi într-o cămară caldă, unde temperatura camerei este de 30-35°C, consumul de energie este aproape dublu şi generează o cantitate anuală suplimentară de 160 kg de emisii de CO2 pentru un frigider şi 320 kg pentru un congelator.
- Dezgheţaţi periodic frigiderele şi congelatoarele mai vechi. Sau mai bine, înlocuiţi-le cu modele mai recente care au cicluri de dezgheţare automate şi sunt de două ori mai eficiente din punct de vedere energetic decât modelele anterioare. Atunci când cumpăraţi noi aparate electrocasnice (nu numai frigidere, ci şi maşini de spălat rufe, maşini de spălat vase etc.), optaţi pentru cele care poartă eticheta europeană A+, care înseamnă că sunt foarte eficiente din punct de vedere energetic;de asemenea, comparaţi consumul energetic al aparatelor cu eticheta A+, deoarece acesta poate varia.
- Atenţie la setările pe care le folosiţi - dacă setaţi frigiderul pe temperatura cea mai mare, nu numai că veţi consuma mai multă energie, dar nici alimentele nu vor rămâne proaspete, deoarece pot îngheţa.
- Nu puneţi alimente calde sau fierbinţi în frigider! Înainte de a le pune în frigider, lăsaţi alimentele să se răcească, veţi economisi energie.
- Verificaţi dacă apa nu este prea fierbinte. Termostatul nu trebuie setat la o temperatură mai mare de 60°C. Acest lucru este valabil atât pentru boiler, cât şi pentru încălzirea centrală. Nu uitaţi, 70% din energia consumată de gospodării este folosită pentru încălzirea caselor şi 14% pentru încălzirea apei.
Este timpul să acţionăm! Planeta noastră ne vrea ca prieteni, nu duşmani! Acest articol se înscrie în cadrul programului Blog Action Day.
Este destul de greu să găsim activităţi care să răspundă dorinţei de cunoaştere, joc şi interacţiune socială a copiilor şi elevilor noştri, mai ales atunci când locuiesc într-un sat, iar activităţile de weekend şi gratuite pentru aceştia sunt aproape inexistente. De aceea soluţia pe care am găsit-o împreună cu elevii este participarea la cursurile gratuite organizate de Palatul Copiilor din Suceava.
Domnii profesori de la Palat ne-au întâmpinat cu entuziasm şi înţelegere, astfel încât, deşi cursurile se organizează şi în timpul săptămânii, elevii noştri care au optat pentru ele le vor putea face numai sâmbăta. Ȋn timpul săptamanii, naveta Comăneşti-Suceava şi retur este imposibilă pentru copii.
Primul grup de elevi care a făcut cunoştinţă deja cu domnii profesori de la Palatul Copiilor este format din: Costel B., Alex, Ştefan, Ionuţ, Costel S. şi Daniel, toţi elevi în clasa a VII-a la Şcoala Comăneşti. Aceştia vor participa la cursurile de karting şi informatică, iar naveta în fiecare sâmbătă cu trenul şi maxi-taxi nu li s-a părut prea lungă pentru a urma cursurile pe care şi le doresc.
Săptămâna viitoare, ceilalţi elevi îşi vor întâlni domnii profesori de muzică populară şi dans modern.
Succes tuturor şi felicitări părinţilor şi elevilor pentru decizie!
Pentru mai multe informaţii despre cursurile organizate de Palatul Copiilor din Suceava, click aici.
"În satul Comăneşti, momentul înfiinţării şcolii este data de 19 octombrie 1885, limba de predare era româna, învăţământul era simultan, în două serii, iar localul era o casă boierească. Localul şcolii care există şi astăzi s-a construit în anul 1888, avea o singură sală de clasă şi locuinţă pentru director. Întrucât populaţia şcolară era numeroasă, s-a adăugat clădirii existente, încă o sală de clasă, iar în 1951 i s-au adăugat alte două clase, una la parter şi o alta la etaj, acest spaţiu fiind afectat astăzi învăţământului primar şi preşcolar. Pentru învăţământul gimnazial, în anul 1964, s-a construit un local nou.
La Humoreni, în legătură cu începuturile învăţământului organizat, cronica şcolară consemnează: la 11 martie 1884 s-a hotărât înfiinţarea unei şcoli populare în comuna Liudi Humora; la început şcoala a funcţionat într-o casă sătească, iar în 1887 a început construirea noului local; limba de predare era româna, dar se făceau şi cursuri în limba germană; numărul claselor a crescut treptat de la una la patru clase; în 1905-1906 s-a construit un nou local cu trei săli de clasă, o cancelarie şi un depozit pentru material didactic." (Prof. Viorica Cuşnir)
Prof. de limba engleză Liliana Mihalachi- responsabil Programe europene
Termeni şi menţiuni
1.Toate drepturile asupra materialelor puse la dispoziţie revin administratorului blogului şi altor autori care au contribuit.
2. Multiplicarea, distribuirea pe cale electronică sau tipărită precum şi modificarea conţinutului materialelor este interzisă.
3. Blogul este iniţiativa personală a prof. Mihalachi Liviuţa-Liliana, cu acordul Şcolii cu clasele I-VIII Comăneşti, unde funcţionează ca profesor de Limba engleză şi responsabil de programe europene.
Postări
