Prima activitate a cerchiştilor pe semestrul al II-lea

Cu forţe proaspete căpătate în vacanţa prea scurtă, ne-am reîntâlnit astăzi la cercul literar "Dincolo de poveste... " şi nu puteam începe altfel decât vorbind despre cât de valoroasă poate fi o carte, cum putem identifica un volum valoros, dar mai ales ce înseamnă a fi cititor în adevăratul sens al cuvântului şi astfel am putut schiţa chiar portretul cititorului ideal.

Să nu uităm... recomandăm şi altor ochişori textul "Cartea care mirosea urât" de Caius Dobrescu. Poate aşa veţi afla şi voi când pot să capete miros şi obiectele acelea din bibliotecă...

Dragă jurnalule de la ora de cerc,

Am multe să îţi spun multe, mai ales că astăzi am fost la cercul literar. A fost o poveste foarte frumoasă, cel puțin mie mi-a plăcut cel mai mult din toate poveștile pe care noi, cei de la cerc, le-am citit.

Povestea se numea: ,,Cartea care mirosea urât’’. A fost foarte frumoasă. Era vorba despre o carte ce mirosea foarte urat, cum s-ar spune, ca un sconcs... Dar după mine, am spus-o şi la cerc la ora de la cerc, ,,,Nu judeca o carte după coperţile ei!!! Ea pe dinafara poate fi urâtă să nu îţi placă, dar în interior ce scrie poate fi foarte frumos, poate să se ascundă multe poveşti, poezii frumoase.’’

Mai era vorba despre faptul că acea carte vedea, adică mai pe scurt avea inima sa, am spus eu, adică avea viaţă şi simţea durerea. Ea, când era respinsă, începea să miroase foarte îngrozitor, dar într-o zi întâlni o fetiţă ce aprecia acea carte. Se împrieteniseră una cu alta foarte repede, dar acea fetiță mai avea o surioară geamănă total altfel. Prima fetiță era ordonată, cuminte, iar sora ei era foarte dezordonată şi când găsi acea carte a văzut că miroase urât şi-i rupse nişte foi. Carte acum o respingea şi pe fata cea bună, pentru că ea nu ştia că de fapt era sora ei geamănă. Până la urmă a aflat că de fapt ea mai avea o soră.

Acum mai spun încă o dată:, ,NU JUDECAȚI O CARTE DUPĂ COPERTA EI, după acele coperte se pot ascunde multe lucruri pe care nu le cunoașteți şi pot fi foarte frumoase!”. După ce am citit şi am povestit textul, am început un joc cu întrebări care a fost foarte amuzant.

Această oră mi-a plăcut cel mai mult deoarece era povestea ,,Cartea care mirosea urât’’. O voi ţine minte toată viaţa şi dacă voi avea posibilitatea o voi citi de mai multe ori şi desigur o voi povesti la caietul meu de lectura. Le spun şi celorlalți prieteni ca să citească această poveste, fiindcă le va plăcea cu siguranță.

Cam atât a fost pe ziua de azi! Bine, am plecat! Bye,bye,bye! Te pup!

(SOFIAN ANDREEA-FEVRONIA, clasa a VI-a)